Descopera Romania prin programul de turism intern

Prin programul de turism intern, poti cuceri tinuturile Romaniei, poti descoperi lucruri pe care, poate, nu le stiai despre tara noastra. De ce sa nu profiti de weekend-urile cu soare ca sa fugi de smog-ul, aglomeratia, betoanele si praful din oraş? Nu trebuie sa iesi din Romania ca sa gasesti peisajele rustice superbe din Elvetia sau Franta, le avem si noi. Si nu numai ca le avem, dar sunt cam de o suta de ori mai pitoresti. Plus ca avem din ce in ce un turism intern mai evoluat, mult mai profesional realizat.
Ce sa vizitati prin cadrul unui turism intern? De data asta va sugeram cateva dintre cele mai frumoase sate din Romania. Asa ca, in cazul in care planuiesti o escapada de weekend si nu sti ce destinatie sa alegi, inspira-te din lista de mai jos. Orice ai alege, nu poti gresi, sunt toate superbe! De data aceasta, va vom prezenta cele mai cautate obiective turistice din tinuturile maramuresene.
Mocanita din Viseu de Sus
Numita adesea „Mocanita de pe Valea Vaserului“, Calea Ferata Forestiera din Viseu de Sus se afla chiar in nordul Romaniei, la granita cu Ucraina si reprezinta o bogatie atat din punct de vedere tehnic, cat si cultural. Pe o ruta de aproape 60 kilometri distanta circula – pe langa locomotive Diesel - pana astazi locomotive cu abur infocate cu lemn, lucru prin care CFF Viseu de Sus devine cunoscuta in intreaga lume ca fiind ultima cale ferata forestiera adevarata, care functioneaza cu abur.
Cimitirul Vesel de la Sapanta
Faima localitatii Sapanta se trage de la renumitul sau Cimitir Vesel care a devenit o importanta atractie turistica. Numele cimitirului vine de la multitudinea de cruci multicolore si de la poeziile satirice si epitafele care sunt inscriptate pe cruci. Legenda spune ca atitudinea vesela in fata mortii este un obicei al Dacilor care credeau in viata vesnica iar moartea pentru ei era doar trecerea spre o alta lume. Ei nu vedeau moartea ca pe un sfarsit tragic ci ca pe o sansa de a intilni zeul suprem Zamolxe. Povestea cimitirului a inceput in momentul in care o femeie sarmana l-a rugat pe Stan Patras sa faca o cruce pentru sotul ei, care se stinsese. Mesterul a luat o scandura lunga si groasa, a cioplit-o in forma de troita si pentru a mai alina amaraciunea vaduvei, a cioplit pe lemn chipul decedatului si a adaugat si o mica poveste despre el. Textul era scris la persoana intai, ca si cum disparutul si-ar fi povestit viata.