Nu este de mirare ca muzica semnata de Yann Tiersen suna a scoala clasica in interpretarea unui artist ce asculta punk rock dar si muzica din perioada barcoca a Renasterii Tarzii. Tiersen a rearanjat elementele muzicii de acum 400 de ani intr-o nota contemporana. Artistul se prezinta ca un compozitor absolut liber si prin cel de-al saselea album al carierei sale. Dust Lane, mai mult ca toate, confirma caracterul neingradit al talentatului muzician: frumos, dar haotic, subtil, dar dizarmonic, melancolic si optimist, sofisticat si fundamental. Dust Lane contureaza aproape toate trasaturile existentei umane in mai putin de o ora.
Un material fara compromisuri muzicale, un melanj de virtuozitate, sinceritate si curiozitate inregistrat intr-o perioada plina de incercari si descoperiri spirituale. Albumului nu ii lipseste chitara francezului insa sunetul acesteia se impleteste in numeroase straturi cu sintetizatoarele vechi ale anilor 80, cu vioara, melotronul, banjoul, mandolina, si chiar tobele de jucarie. “Am privit putin lucrurile de la distanta si am modificat structura lor traditionala cu refren si strofa.”
Dust Lane ii aduce alaturi de Tiersen pe bateristul Dave Collingwood, descoperit de francez pe cand trupa acestuia concerta in Paris. Si Matt Elliot de la Third Eye Foundation canta cu Tiersen pe Dust Lane. De altfel, vocea lui Matt se aude in piesa Chapter 19 cantand fragmente din romanul Sexus ce intregesc tematica albumului: un ciclu infinit de stari si trairi umane.
Palestine, poate cea mai impresionanta piesa de pe album, a dat numele EP-ului CD & Vinyl distribuit la inceputul anului. "Am cantat in Gaza in fata unor liceeni, iar unii dintre ei au pierit ulterior intr-o confruntare armata. Din acel moment am inteles ca tocmai atunci cand esti inconjurat de praf si dezordine totul prinde viata.” Dust Lane urmareste experienta vietii.
Tiersen incepe lectiile de pian la patru ani, urmeaza vioara la sase si se apuca de rock la 13. Isi continua cariera de unul singur si compune peste 40 de cantece la 23 de ani inchis in apartamentul sau. Acordeonul, vioara si chitara, interpretate intr-o maniera foarte speciala sunt explorate acum: “M-am jucat cu sunetele, am ignorant canoanele, lectiile de muzica si mi-am urmat instinctul: un fel de punk cu alte note muzicale.”
Se observa influentele unor trupe ca Joy Division sau The Stooges, Nirvana, Nick Cave and The Bad Seeds, The Cramps sau Television ce il conduc pe drumul drept catre rock.
Primul album apare in 1995. La valse des monstres cuprinde piese inspirate de Freaks (Tod Browning, 1932) si piesa de teatru The Damask Drum a lui Yukio Mishima. Sase luni mai tarziu ascultam Rue de Cascades, o colectie de piese scurte cu pian de jucarie, clavecin, vioara, acordeon si mandolina.
Departe de lume pe insula Quessant izolat pentru a inregistra Le Phare, Tiersen priveste in fiecare seara cel mai puternic far din Europa: “Eram fascinat de efectul luminii farului asupra detaliilor ascunse de natura noptii, de felul in care putem redescoperi detalii din lumea noastra obisnuita, pur si simplu focalizand lumina asupra lor”.
Pentru acest album Tiersen colaboreaza cu Dominique A, care de altfel, canta pe Monochrome si Les Bras de Mer. Evident, din album nu puteau lipsi sonoritatile tipice pentru Yann: vioara, mandolina, acordeon si pian, dar si instrumente mai putin obisnuite precum o roata de bicicleta, masini de scris sau tigai.
In 2001 apare abumul L' Absente dar si filmul lui Jean-Pierre Jeunet - Le Fabuleux Destin d' Amélie Poulin. Atat filmul, cat si muzica sunt foarte bine primite de critici si public, insa cariera lui Yann Tiersen poarta acest succes si ca un blestem si ca o binecuvantare: "Partea buna e ca publicul mi-a descoperit astfel albumele, chiar daca a pus totul intr-o lumina falsa… Valsul lui Amelie… nu vreau sa il mai vad." De altfel, Yann se detaseaza de aceasta perioada si incearca sa isi darame imaginea de violinist-acordeonist de Montmartre.
Albumele sale viitoare pastreaza o tenta rock, precum Les Retrouvailles din 2005 si recentul Dust Lane, lansat in toamna acestui an. In ciuda dezaprobarii succesului coloanei sonore Amélie, vanduta in peste 3 milioane de exemplare, Tiersen mai compune muzica si pentru Good bye, Lenin! (2003) si Tabarly (2008), documentarul despre marinarul francez Eric Tabarly.
Cariera sa de 15 ani cuprinde 6 albume, 3 coloane sonore pentru filme de mare success si numeroase colaborari. Un copil teribil al muzicii franceze, de-a lungul anilor Tiersen evita constant sa se repete in ceea ce priveste muzica.
Noul album al lui Yann Tiersen, Dust Lane se asculta pe 9 decembrie in clubul The Silver Church din Bucuresti. Accesul este permis incepand cu ora 19:00. Biletele, in valoare de 90 lei in avans, sunt disponibile in reteaua magazinelor Germanos, Carturesti, Diverta si online, pe shop.armania.ro, eventim.ro si myticket.ro si 110 lei in ziua evenimentului la intrare. Petrecerea va continua in Clubul Fire incepand cu ora 22:00.
Parteneri: The Silver Church Club, Italian Job Catering, BlackHawk Security
Parteneri Media: Romania Libera, GQ, 24-FUN, Wall-street, 9 am, Radio Lynx, iConcert, muzicabuna, Metalhead, Monden.Info
Un eveniment ARTmania
Web Design by Dow Media | Gazduire Web by SpeedHost.ro