Olympus in fata dezastrului
Saturday, December 10th, 2011
Putini sunt cei care nu au auzit de producatorul de camere foto Olympus, unul dintre cei mai importanti jucatori pe piata globala de profil. Compania parea a fi pe drumul cel bun, oferea produse de calitate, era profitabila, angajatii si clientii erau multumiti, pana cand un proaspat director a scotocit prin dulapul in care erau inchise fantomele trecutului companiei. Michael Woodford numit CEO al companiei a fost demis din functie in 17 octombrie 2011 dupa doar saptamani de la numire. Justificarea oficiala a fost ca stilul de management al lui Woodford nu corespundea politicilor Olympus, dar nu de aceeasi parere ere si cel in cauza, Woodford sustinand ca a fost concediat deoarece a descoperit o gaura in contabilitate de 1,7 miliarde de dolari, gaura ascunsa timp de doua decenii. Mai mult, a lansat suspiciuni cu privire la destinatia banilor lipsa, spunand ca acestia ar fi fost folositi pentru finantarea unor organizatii mafiote.
O astfel de situatie zguduie serios orice companie, oricat de puternica si stabila ar fi. Drept consecinta, valoarea actiunilor Olympus la Bursa din Tokyo a scazut, aproape instantaneu, cu 50%, pierzand de asemenea o cota importanta de credibilitate.
La initiativa lui Woodford, autoritatile japoneze si cele britanice au demarat o investigatie in legatura cu imprejurarile in care s-a desfasurat achizitia producatorului de echipamente medicale Gyrus. Imediat dupa demararea anchetei a intrat si FBI-ul pe fir. Au iesit la iveala niste sume imense platite pentru consultanta si audit care depaseau cu mult procentajele comisioanelor percepute in astfel de tranzactii. Pe masura ce ancheta avansa, au fost descoperite o serie de alte sume platite de companie in conditii suspecte. Odata cu aceste descoperiri au mai fost demisi reprezentati ai managementului de top al Olympus, compania incercand din rasputeri sa-si recastige credibilitatea in fata investitorilor si clientilor si sa iasa din aceasta criza atat de imagine cat si financiara.
In paralel cu ancheta organelor de control, un grup de sase auditori externi au realizat un raport prin care incearca si reusesc sa clarifice problema dezgropata de Woodford. Acestia explica foarte clar cauzele care au determinat pierderile inregistrate de companie in ultimii 20 de ani. Printre motivele principale ale crizei aparute la Olympus, auditorii au mentionat managementul defectuos al personalului, investitii riscante, dar si incompetenta demonstrata de auditorii externi care au fost implicati in procesele companiei.
Comisia externa a apreciat in raport curajul lui Woodford si implicarea activa a acestuia in rezolvarea problemelor si sugereaza actualilor factori de decizie sa-i traga la raspundere pe toti cei implicati, atat din interior cat si din exterior. Daca se vor descoperi probe impotriva auditorilor externi care au colaborat cu Olympus, firme mari de consultanta ca KPMG AZSA si Ernst & Young ShinNihon se afla la un pas de o criza grava careia vor trebui sa-i faca fata.
Chiar daca situatia Olympus este foarte grava, exista si castigatori ai acestei crize. Cel mai important este insusi fostul CEO Michael Woodford care a castigat un capital de imagine foarte valoros. El este dorit inapoi in functie de catre investitori si principalii actionari, dar aceasta varianta nu a fost pusa inca in discutie intr-o sedinta oficiala.
In urma anchetei comisiei independente nu s-a descoperit colaborarea Olympus cu organizatii mafiote, ceea ce este un lucru bun, care mai diminueaza din puterea scandalului, dar nu si din pierderile financiare, compania pierzand 70% din valoare dupa plecarea lui Woodford.
Pentru a supravietui acestei crize si pentru a evita dezastrul responsabilii Olympus vor trebui sa faca un exercitiu intens de relatii publice si sa se concentreze pe o comunicare clara si consistenta. Asigurarea transparentei este acum vitala pentru recastigarea credibilitatii.


Comunicarea emitator – receptor trebuie sa se desfasoare intr-un limbaj cunoscut si familiar ambelor parti, astfel incat sensul mesajului sa fie perceput corect in momentul in care ajunge la destinatie. Cand emitatorul si receptorul sunt persoane fizice din aceeasi bransa profesionala care discuta pe teme strict legate de activitatea pe care o desfasoara, folosirea unui jargon este absolut normala si nu compromite mesajul. Cand vine vorba, insa de comunicarea intre organizatie si publicul sau, de multe ori nu foarte specializat in domeniu, jargonul devine periculos si poate duce nu numai la alterarea sensului, ci si la respingerea mesajului.
Un sondaj recent, realizat de catre
Ce este PR-ul? Sa fie doar o activitate trendy pe care si-o permit doar companiile mari care dizloca bugete imense si personal calificat doar pentru amorul artei de a le fi mentionat numele prin presa? Acesta conceptie este destul de raspandita printre administratorii intreprinderilor mici si mijlocii care nu-si indrepta atentia spre o strategie coerenta de relatii publice avand impresia ca vor fi doar nite evorturi in zadar pe care nu le pot include pe lista de cheltuieli.
A fi sau a nu fi online, asta-i intrebarea.
Ce inseamna brandul? Acest cuvant provenit din limba lui Shakespeare reprezinta, in contextul marketingului si al relatiilor publice, fenomenul numit imagine, fenomen care este direct raspunzator de perceptia publicului fata de organizatie. Prin imaginea pe care si-o construieste, organizatia, garanteaza calitatea si valoarea pe care le va oferi clientului daca acesta decide sa i se alture. Imaginea companiei este factorul determinant pentru o relatie buna si pe termen lung cu clientii.