Putini sunt cei care nu au auzit de producatorul de camere foto Olympus, unul dintre cei mai importanti jucatori pe piata globala de profil. Compania parea a fi pe drumul cel bun, oferea produse de calitate, era profitabila, angajatii si clientii erau multumiti, pana cand un proaspat director a scotocit prin dulapul in care erau inchise fantomele trecutului companiei. Michael Woodford numit CEO al companiei a fost demis din functie in 17 octombrie 2011 dupa doar saptamani de la numire. Justificarea oficiala a fost ca stilul de management al lui Woodford nu corespundea politicilor Olympus, dar nu de aceeasi parere ere si cel in cauza, Woodford sustinand ca a fost concediat deoarece a descoperit o gaura in contabilitate de 1,7 miliarde de dolari, gaura ascunsa timp de doua decenii. Mai mult, a lansat suspiciuni cu privire la destinatia banilor lipsa, spunand ca acestia ar fi fost folositi pentru finantarea unor organizatii mafiote.

O astfel de situatie zguduie serios orice companie, oricat de puternica si stabila ar fi. Drept consecinta, valoarea actiunilor Olympus la Bursa din Tokyo a scazut, aproape instantaneu, cu 50%, pierzand de asemenea o cota importanta de credibilitate.

La initiativa lui Woodford, autoritatile japoneze si cele britanice au demarat o investigatie in legatura cu imprejurarile in care s-a desfasurat achizitia producatorului de echipamente medicale Gyrus. Imediat dupa demararea anchetei a intrat si FBI-ul pe fir. Au iesit la iveala niste sume imense platite pentru consultanta si audit care depaseau cu mult procentajele comisioanelor percepute in astfel de tranzactii. Pe masura ce ancheta avansa, au fost descoperite o serie de alte sume platite de companie in conditii suspecte. Odata cu aceste descoperiri au mai fost demisi reprezentati ai managementului de top al Olympus, compania incercand din rasputeri sa-si recastige credibilitatea in fata investitorilor si clientilor si sa iasa din aceasta criza atat de imagine cat si financiara.

In paralel cu ancheta organelor de control, un grup de sase auditori externi au realizat un raport prin care incearca si reusesc sa clarifice problema dezgropata de Woodford. Acestia explica foarte clar cauzele care au determinat pierderile inregistrate de companie in ultimii 20 de ani. Printre motivele principale ale crizei aparute la Olympus, auditorii au mentionat managementul defectuos al personalului, investitii riscante, dar si incompetenta demonstrata de auditorii externi care au fost implicati in procesele companiei.

Comisia externa a apreciat in raport curajul lui Woodford si implicarea activa a acestuia in rezolvarea problemelor si sugereaza actualilor factori de decizie sa-i traga la raspundere pe toti cei implicati, atat din interior cat si din exterior. Daca se vor descoperi probe impotriva auditorilor externi care au colaborat cu Olympus, firme mari de consultanta ca KPMG AZSA si Ernst & Young ShinNihon se afla la un pas de o criza grava careia vor trebui sa-i faca fata.

Chiar daca situatia Olympus este foarte grava, exista si castigatori ai acestei crize. Cel mai important este insusi fostul CEO Michael Woodford care a castigat un capital de imagine foarte valoros. El este dorit inapoi in functie de catre investitori si principalii actionari, dar aceasta varianta nu a fost pusa inca in discutie intr-o sedinta oficiala.

In urma anchetei comisiei independente nu s-a descoperit colaborarea Olympus cu organizatii mafiote, ceea ce este un lucru bun, care mai diminueaza din puterea scandalului, dar nu si din pierderile financiare, compania pierzand 70% din valoare dupa plecarea lui Woodford.

Pentru a supravietui acestei crize si pentru a evita dezastrul responsabilii Olympus vor trebui sa faca un exercitiu intens de relatii publice si sa se concentreze pe o comunicare clara si consistenta. Asigurarea transparentei este acum vitala pentru recastigarea credibilitatii.

Un blog corporate, sau blogul firmei este, sau ar trebui sa fie o parte integranta a strategiei de marketing care sa contribuie activ la atragerea de noi clienti catre site. Informatiile, observatiile pertinente de pe blog, odata indexate in motoarele de cautare pot aduce vizitatori valorosi care ar putea deveni imediat clienti. De asemenea, un astfel de instrument de comunicare demonstreaza deschiderea companiei catre public, transparenta, lucru apreciat care inspira incredere.

Totusi, de multe ori intretinerea unui astfel de blog poate deveni o sarcina grea, mai ales cand responsabilul editorial trece printr-o criza de inspiratie si nu reuseste sa identifice si sa posteze subiecte care ar putea starni interesul publicului tinta. O solutie la aceasta problema ar fi implicarea angajatilor in redactarea de materiale pentru blog. O idee stralucita care ar demonstra o si mai mare deschidere a firmei si ar genera o serie de puncte de vedere diferite care ar  forma bazaunor discutii interesante, dar care s-ar putea sa nu fie imbratisata cu prea mult entuziasm de catre cei care ar trebui sa o puna in practica. Motivele arfi diverse: frica de a-si exprima public sentimentele fata de organizatie (frica si supunerea fata de stapan este inca un sentiment treaz in constiinta noastra nationala) sau, pur si simplu simt ca nu au abilitatile necesare pentru a produce un material demn de renumele companiei din care fac parte.

In acest caz, pentru a intretine activitatea pe blog, se poate face apel la un redactor extern sau sfatuirea redactorului intern cu privire la diverse metode prin care ar putea sa iasa din criza de inspiratie in care s-a cufundat adanc. Atentie maxima, in cele ce urmeaza va vom ajuta sa va redobanditi inspiratia si creativitatea care v-au consacrat odata.

O solutie care ar starni interesul si ar adauga puncte importante de imagine organizatiei, ar fi interviurile cu specialisti din acelasi domeniu de activitate. Interviurile ar putea aborda teme fierbinti din domeniu. O parere avizata, un comentariu pertinent sunt intotdeauna apreciate. Ramanem tot la interviuri, la care ar putea participa membrii echipei de conducere, fapt care ar aduce un plus de transparenta organizatiei, ar demonstra ca echipa de conducere nu sta inchisa intr-un turn de fildes din caare transmite dispozitii fara sa simta pulsul acctivitatii propriu-zise.

Alte solutii pentru redactarea de continut ar fi descrierea in detaliu a valorii pe care compania o ofera clientului odata cu achizitionarea unui produs/serviciu, identificarea  si descrierea elementelor ofertei care diferentiaza compania de concurenta, elementele care ii asigura unicitatea pe piata sau raspunsuri ale diferitor clienti multumiti care au avut amabilitatea de a-si exprima satisfactia in cateva cuvinte. Un client multumit atrage un client potential curios de ceea ce firma ar fi capabila sa-i ofere.

Incercati sa deveniti cat mai grafic prezentand angajati im plin avant al muncii, mediul de lucru, invitati vizitatorul blogului in birou, iar acesta s-ar putea sa ia loc pentru a asista la o prezentare de oferta.

Cam acestea ar fi cele mai importante metode si cele care au sanse sa dea cele mai bune rezultate. Utilizati-le cu intelepciune!

Comunicarea emitator – receptor trebuie sa se desfasoare intr-un limbaj cunoscut si familiar ambelor parti, astfel incat sensul mesajului sa fie perceput corect in momentul in care ajunge la destinatie. Cand emitatorul si receptorul sunt persoane fizice din aceeasi bransa profesionala care discuta pe teme strict legate de activitatea pe care o desfasoara, folosirea unui jargon este absolut normala si nu compromite mesajul. Cand vine vorba, insa de comunicarea intre organizatie si publicul sau, de multe ori nu foarte specializat in domeniu, jargonul devine periculos si poate duce nu numai la alterarea sensului, ci si la respingerea mesajului.

Mesajele care abunda in jargon devin plictisitoare, nu-l stimuleaza pe receptor sa reactioneze, poate doar sa caste inca de la primele cuvinte, iar impactul comunicarii ajunge sa fie minim. Prea putina lume apreciaza o serie de hiperbole si termeni tehnici lipsiti de savoare. Pentru a aduce rezultatele asteptate pentru eforturile depuse in campania de comunicare, mesajul trebuie sa fie construit “dupa chipul si asemanarea” celor carora le este destinat, iar jargonul nu-si prea gaseste locul in aceasta combinatie. Iata si de ce:

• Jargonul determina o lipsa de credibilitate. Jurnalistii nu se inghesuie sa publice comunicate de presa incarcate cu un astfel de limbaj greoi. Nu sunt dispusi sa-si supuna cititorii unei lecturi care nu le va aduce un plus de valoare. Mai mult, daca titlul este in nota comunicatului, nu multi se vor incumeta sa treaca si la text.
• Plictisitor. Scopul unei campanii de comunicare nu este acela de a adormi audienta, din contra. Jargonul indeparteaza comunicatul de presa de scopul pentru care a fost redactat.
• Dauneaza vizibilitatii pe motoarele de cautare. Utilizatorii de internet nu folosesc hiperbole, epitete si metafore cand cauta un produs, un serviciu, sau o informatie, ci termeni specifici simpli care corespund satisfacerii nevoilor specifice.
• Jargonul este “anti-social”. Acum cand se vorbeste de o “umanizare” a brandurilor, de comunicare directa printre mediile sociale intre organizatie si public tinta, organizatia trebuie sa vorbeasca “limba” publicului sau pentru a reusi sa obtina date relevante despre nevoile si obiceiurile acestuia, astfel incat sa poata pune pe piata produse sau servicii adaptate tendintelor.

Abordati strategic redactarea fiecarui comunicat de presa si nu ocupati spatiul cu o serie de cuvinte inutile, dar stralucitoare, care deviza de la scopul comunicatului de a informa.

Un sondaj recent, realizat de catre Public Relations Global Network (PRGN), o asociatie care reuneste agentii independente de comunicare din intreaga lume, a scos la iveala evenimentul care s-a bucurat de care mai mare atentie in 2010, obtinand cea mai ampla acoperire pe toate canalele media, atat online cat si offline. Sondajul a fost aplicat unui esantion reprezentativ la nivel mondial de specialisti in comunicare si relatii publice. Acestia au desemnat deversarea petrolului din Golful Mexic, evenimentul cel mai intens din punct de vedere al comunicarii in 2010. Daca nu se intampla ceva extraordinar in urmatoarele zile, criza BP are toate sansele sa ramana pe primul loc in top.

Pe acelasi prim loc in top a ajuns si operatiunea de salvare a minerilor din Chile, blocati in subteran, Aceast eveniment a ajuns la apogeu in momentul in care barbatii prinsi in capcana au inceput sa fie scosi, unul cate unul, la suprafata. Televiziunile din intreaga lume nu incetau in a transmite imagini de la fata locului, unde familiile minerilor asteptau cu sufletele la gura sa se reintregeasca. Siroaie de lacrimi de bucurie au curs pe toate canalele media in momentul revederii. Finalul fericit al acestei povesti a fost generatorul popularitatii. Lumea era insetata de vesti bune dupa evenimentele dramatice prezentate zilnic, iar contextul economic global a accentuat si mai mult aceasta nevoie pentru stiri pozitive.

Criza minerilor din Chile a demonstrat eficienta canalelor media din secolul 21 care au reusit sa tina intreaga planeta conectata la eveniment dar au si intiparit in constiinta colectiva o imagine puternica asupra unei tari la care multi nici nu se gandeau. Cu aceasta ocazie, Chile a reusit sa acumuleze un capital de imagine foarte important.

Atat deversarea petrolului in Golful Mexic, cat si accidentul minerilor din Chile vor ramane studii de caz interesante pentru manualele de management al crizei si pentru cele de comunicare.

In partea superioara a clasamentului celor mai mediatizate evenimente ale anului care se pregateste sa traga obloanele si sa lase locul cald preitenului 2011, au fost alese sa ocupe cate o pozitie demna de lauda cutremurul din Haiti, “minunata” criza economica globala si eruptia vulcanului din Islanda, despre al carui nume nu este nici timpul, nici locul sa vorbim.

Ce este PR-ul? Sa fie doar o activitate trendy pe care si-o permit doar companiile mari care dizloca bugete imense si personal calificat doar pentru amorul artei de a le fi mentionat numele prin presa? Acesta conceptie este destul de raspandita printre administratorii intreprinderilor mici si mijlocii care nu-si indrepta atentia spre o strategie coerenta de relatii publice avand impresia ca vor fi doar nite evorturi in zadar pe care nu le pot include pe lista de cheltuieli.

De fapt, relatiile publice reprezinta un ansamblu de activitati zilnice, absolut necesare pentru construirea unui brand puternic, pentru popularizarea produselor si/sau serviciilor oferite dar si pentru intretinerea unui flux comunicational permanent cu publicul tinta astfel incat sa poata fi observate modificarile in comportamentul de consum care intervin, astfel incat mesajul transmis sa poata fi adaptat tendintelor si nevoilor specifice ale acestuia. De asemenea, companiile utilizeaza PR-ul atat pentru a se integra intr-o noua comunitate, in cazul in care sunt la inceput de drum, sau pentru a-si mentine o imagine pozitiva in cadrul comunitatii in care isi desfasoara activitatea. Pentru companiile mici si mijlocii relatiile publice ar trebui sa constituie “purtatorul de cuvant” al mesajului si valorilor organizatiei, in vederea cultivarii unei relatii de durata cu publicul tinta. Fie ca este vorba de lansarea unui nou produs, schimbari in cadrul conducerii, atingerea unei performante pentru domeniul de activitate, organizarea unui eveniment, castigarea uni premiu, punerea in aplicare a unui plan de extindere sau o inovatie, prin relatiile publice, organizatia are nevoie de a transmite aceste informatii publicului. In caz contrar, organizatia risca sa sugereze o lipsa de activitate si dinamism, fapt care nu este tocmai benefic, in special in conditiile unei concurente acerbe.

Strategiile deschise de relatii publice au scopul de a obtine o cat mai buna expunere a produselor/serviciilor, brandului si a companiei in mediile online si offline frecventate de catre clientii potentiali in vederea obtinerii unei cat mai bune credibilitati.

Cum? Creare de continut pertinent si relevant care sa ofere informatii utile oricarui client potential care doreste sa achizitioneze un produs sau sa beneficieze de un serviciu pe care compania il ofera. Aceasta activitate trebuie sa fie una permanenta si urmata imediat de actiunea de distributie a acestui continut sub forma de articole pentru bloguri de specialitate sau presa scrisa, materiale audio-video, pliante cu texte si imagine distrbuite in mediul offline, acolo unde clientii potentiali isi petrec timpul, postari pe mediile sociale, comunicate de presa si lista poate continua.

Ideea principala a acestor actiuni de relatii publice este de a imprima in constiinta clientilor potentiali imaginea brandului si obiectul de activitate al companiei, astfel incat, in momentul in care va aparea o nevoie specifica pentru produsele sau serviciile oferite, clientul potential sa aiba deja o solutie fiabila pentru satisfacerea acesteia. Este deja un avantaj competitiv in lupta pentru castigare unei pozitii cat mai bune pe piata.

A fi sau a nu fi online, asta-i intrebarea.

Hmmm. Oamenii secolului XXI, sufera de epidemia numita stiintific Internet. Toti, o data ce pun mana pe conexiune la “Marea Retea” simt o nevoie acuta de a se expune, de a se face disponibili pentru lumea intreaga, asa ca trec repede la incarcat de poze, clipuri video, cugetari venite din strafundurile sufletelor pe suporturile puse la dispozitie, cum ar fi Facebook, Twiter, LinkedIn, Flickr, YouTube si alte numeroase astfel de suporturi.

Virusul s-a extins si la firme care se zbat sa ajunga populare pe social media. De ce? Acolo sunt si clientii, iar prezenta pe aceste suporturi de comunicare a devenit vitala.

Pentru relaxarea de weekend, poftiti de urmariti un videoclip omagiu la adresa social media si a internetului. Distractie placuta!

Doamnelor, Domnisoarelor si Domnilor, urmeaza pentru deliciul dumneavoastra, intra pe scena “Crazy Little Thing Called Web”! Aplauze!

Ce inseamna brandul? Acest cuvant provenit din limba lui Shakespeare reprezinta, in contextul marketingului si al relatiilor publice, fenomenul numit imagine, fenomen care este direct raspunzator de perceptia publicului fata de organizatie. Prin imaginea pe care si-o construieste, organizatia, garanteaza calitatea si valoarea pe care le va oferi clientului daca acesta decide sa i se alture. Imaginea companiei este factorul determinant pentru o relatie buna si pe termen lung cu clientii.

Cum se poate construi un brand, alaturi de care publicul si-ar dori sa traiasca? Nu-i lucru usor si nu exista o reteta universala pentru a ajunge la un brand de succes. Totusi, ma voi stradui sa enumar cateva greseli care pot fi evitate cu usurinta.

Nu porniti cu ideea ca toata lumea va place. Chiar daca vi se pare de neconceput, aveti sanse foarte fari ca nu tot publicul sa va placa. “Cate bordee, atatea obiceiuri”, spune o vorba din batrani, asa ca fiti pregatiti sa suferiti prima deceptie in demersul ambitios de constructie a brandului. Pentru a scapa de o cantitate insemnata de huiduieli, stabiliti-va foarte bine publicul tinta, incercati sa va orientati spre o nisa specializata careia sa-i identificati preferintele. Porniti de aici si construiti-va brandul in jurul centrelor de interes ale liderilor de opinie din nisa respectiva.

“Graba strica treaba”. Brandingul nu este un proces rapid. Dureaza si necesita eforturi sustinute pentru a da rezultate. Nu va grabiti, faceti lucrurile temeinic si nu va indreptati toata atentia si resursele spre rezultatelede scurta durata. Orice rezultat venit usor si repede v-ar putea da impresia ca procesul de branding este la final. Nu cadeti in aceasta capacana, doar timpul si eforturile constante duc un brand in constinta publicului tinta si il determina pe acesta sa ia decizii de cumparare favorabile companiei. Asa ca incercati sa aplicati tactica ardeleneasca “incet si cu treaba buna”.

Lasati loc brandului sa se dezvolte. Ganditi in perspectiva. Anticipati unde doriti sa ajungeti si contruiti-va brandul in concordanta cu obiectivele pe termen lung pe care le aveti. Nu limitati brandul la activitatea dumneavoastra acuala, ci pregatiti-l pentru o eventuala extindere. De exemplu, daca sunteti o firma de web design, poate peste cativa ani veti dori sa va extindeti activitatea si la design-ul pentru materiale tiparite, iar brandul va trebui sa reflecte acest lucru.

Diferentierea fata de concurenta – absolut necesara. Trebuie sa aveti un “je ne sais quoi”, vorba francezului, care sa ii determine pe clienti sa va aleaga in defavorea celorlalti jucatori de pe piata. Totusi, mare grija sa nu cadeti in pacatul de a fi prea diferiti, desi aceasta ar putea sa prinda daca va stabiliti o nisa foarte specializata. Vedeti exemplul producatorului scotian de bere BrewDog care a mizat tocmai pe a se diferentia fata de concurenta si se bucura de un real succes si comparati-l cu brandurile de bere cunoscute.

Pretul scazut nu e reteta vanzarilor. Da, e criza, dar cu toate acestea nu e bine sa mizati pe o politica de preturi scazute pentru a atrage clienti. Adaptati-va oferta la posibilitatile de financiare ale publicului tinta dar nu lucrati foarte ieftin deoarece veti da imediat impresia unei calitati discutabile ale produselor / serviciilor oferite. De cele mai multe ori consumatorii cumpara un produs usor mai scump daca au convingerea ca acesta le ofera o mai buna calitate. Concetrati-va pe calitatea produselor / serviciilor oferite.

Orice demers de branding trebuie insoti de o comunicare adaptata publicului tinta. Un mesaj mulat pe specificitaile publicului tinta are intotdeauna sanse mai mari de a obtine un feedback pozitiv.