„Urzeala” hainelor

Parcursul unei haine

Totul porneşte de la măsuri, uneori standard, alteori, când se lucrează la comandă, specifice pentru fiecare persoană în parte. De aici se realizează un tipar care include liniile de tăiere pentru materialul din care urmează să se realizeze obiectul vestimentar, dar şi surplusul pentru realizarea tivurilor. După realizarea tăierilor, lucru care necesită respectarea cu fidelitate a tuturor indicaţiilor de pe desen, soseşte momentul în care tivurile se prind cu ace sau în cusături rare, potrivindu-se toate părţile componente ale articolul de îmbrăcăminte. Pentru ca o cusătură să iasă bine, aceasta se încearcă înainte pe o rămăşiţă de material, iar mărimea acesteia se va alege în funcţie de tipul de matierial folosit.

Există mai multe tipuri de cusături pentru croială, dar cele mai comune şi des folosite sunt cusătura dreaptă, folosită pentru a uni două bucăţi de material, cusătura de surfilare utilizată pentru marginea materialelor, pentru ca rezerva de ţesătură să nu se destrame, cusătura în zig-zag pentru decor, dar şi pentru prinderea materialelor şi cusătura de tivire cu care se ajustează lungimile. Toate acestea fiind realizate, haina e aproape gata. După ce se probează, se mai fac ultimele ajustări şi e gata pentru a fi purtată. Croiala este indicată mai ales în cazul hainelor care se mulează pe corp sau costumelor.

Materiale, de la simplu la complex
Croiala, deşi este cea mai folosită, nu este singura metodă de a obţine modele noi de haine. Tricotarea, fie ea la nivel industrial aşa cum se foloseşte pentru obţinerea şosetelor Ciserom, fie de mână sau croşetarea sunt alte metode pe care oamenii le folosesc de secole pentru a da forme noi hainelor, pentru a fi în pas cu tendinţele, dar şi pentru a se proteja de vremea răcoroasă. Aceste metode sunt specifice puloverelor, dresurilor, şosetelor sau accesoriilor de iarnă cum sunt căciulile şi mânuşile.

Şi, totuşi, nu poţi priva frumuseţea unui material de imaginaţia formelor şi a amestecului de culori deoarece aceasta ar însemna o limitate a posibilităţilor. Simplitatea, deşi de cele mai multe ori binevenită, trebuie să lase uneori loc jocului, imaginilor, formelor geometrice, amestecului de culori şi simboluri. Un material din mătase, pânză sau stofă poate căpăta o nouă valoare şi va da naştere unor creaţii fanteziste cu un impact mai mare vizual dacă vor ieşi din clasicismul culorilor uni. Doar să-ţi închipui o rochie vaporoasă cu imprimeu floral sau un taior în dungi galbene asortat unei perechi de pantaloni bleu marin şi îţi vei da seama că eleganţa se poate naşte atât de simplu. La fel și tricoturile pot fi vopsite pentru obținerea unor culori deosebite. Deşi imprimeurile sunt mai greu de obţinut fără o matriţă, simpla colorare a materialelor cu ajutorul culorilor textile nu necesită prea mult timp şi nici efort. Imprimeurile sunt atât de răspândite încât nici nu poţi spune că există vreun material sau obiect vestimentar care să nu se preteze folosirii lor. Totuşi, am putea spune că acestea sunt mai folosite cu materiale uşoare, potrivite sezoanelor calde.

Derivată din metoda de vopsire, pictarea materialelor, este un procedeu folosit cel mai adesea pentru tricouri şi bluze care vor fi înzestrate, în acest fel, cu statutul de unicat. O modalitate de a schimba aspectul materialului de bază, tot o formă mai artistică în ceea ce priveşte designul vestimentar, este brodarea, aceasta fiind specifică lenjeriilor, cămăşilor şi bluzelor, hainelor din in sau textilelor pentru acoperirea mesei.

În final, indiferent de metoda aleasă de a obţine o haină, important este ca aceasta să fie confortabilă, aspect pe care cei de la Ciserom îl cultivă, alegând cele mai bune materiale, fiind deschişi, în acelaşi timp, provocărilor.