Suplimentele nutritive la copii

Epidemia s-a extins si la copii: au, nu au nevoie, mamicile ii dopeaza cu suplimente nutritive, de parca le-ar da bomboane. iBebe a incercat sa afle cand si in ce cantitate trebuie luate aceste suplimente, dar, mai ales, ce efecte au asupra dezvoltarii copilului tau.

Suplimentarea cu vitamine si minerale la copii ramane una dintre cele mai discutate probleme de pediatrie. De la bebelus si pana la adolescent, in functie de perioada de dezvoltare, copiii au anumite nevoi vitaminice, absolut necesare pentru cresterea lor echilibrata. In general, alimentatia zilnica ar trebui sa furnizeze aceste trofine, insa de multe ori este necesara suplimentarea, pentru a evita orice carenta. Bebelusii hraniti artificial, cu diverse formule de lapte din comert, nu au nevoie de suplimente nutritive, deoarece aceste formule au un continut ridicat de vitamine si minerale, spre deosebire de bebelusii alaptati exclusiv la san, care au nevoie de un aport vitaminic suplimentar. Atentie, insa, pediatrul este singurul in masura sa evalueze acest lucru si sa prescrie doza zilnica recomandata fiecarui bebelus.

La aceasta varsta, sunt necesare in special fierul, fluorul, vitaminele A, C, D si vitamina K. Intre 1 si 4 ani, copilul are nevoie de cantitati diferite de minerale si vitamine pentru dezvoltarea oaselor, dintilor si tesutului muscular. De mare importanta in aceasta faza de crestere sunt: calciul, fierul si vitaminele A, C si D.Prescolarii si scolarii mici, cu varste cuprinse intre 5 si 12 ani, au mari nevoi energetice si, implicit, nutritive.Din pacate, apetitul lor este scazut, motiv pentru care alimentatia lor trebuie sa se bazeze pe mese cu portii mici si dense din punct de vedere nutritiv. In general, pediatrii recomanda in aceasta perioada suplimente de calciu, fier si acid folic.

Cele mai importante substante nutritive

Calciul. Este binecunoscut rolul calciului in sanatatea oaselor, muschilor si in coagularea sangelui. Sursa principala de calciu din alimente este constituita de produsele lactate, insa exista situatii in care nu se pot consuma lactate (intoleranta la lactoza) sau cazuri in care absorbtia calciului alimentar este redusa, deci se impune suplimentarea lui. Carenta de calciu se manifesta prin hipocalcemie, care genereaza afectiuni la nivelul sistemului osos si tulburari ale sistemului neuromuscular.

Varietatea suplimentelor de calciu este mare, motiv pentru care medicul este singurul in masura sa recomande tipul de supliment corespunzator nevoilor fiecarui copil. Se va impune un regim bogat in alimente care aduc calciu utilizabil, dar care contin si factori de nutritie, cu rol in osteogeneza: fosfor, vitamina D, proteine. Calciul se gaseste in cantitate mare in branzeturi, lactate, legume uscate, nuci, varza, portocale, patrunjel. Doza zilnica recomandata la copii variaza intre 0,4 si 1 mg.

Fierul. Dintre minerale, tulburarile carentiale produse de fier sunt cele mai frecvente si apar in special in perioadele de crestere. Ele duc la scaderea cantitatii de hemoglobina, anemii sau tulburari metabolice.Pana la 6 luni, laptele matern contine fierul necesar dezvoltarii armonioase a copilului, dupa care fierul trebuie furnizat prin diversificarea alimentara sau prin suplimentare. Dozarea corecta este foarte importanta, intrucat excesul poate fi la fel de daunator, precum carenta. Dieta copilului trebuie sa contina alimente bogate in fier: ficat, inima, muschi, galbenus de ou, peste, fructe si legume uscate, nuci, verdeturi (spanac, urzici, patrunjel). La copilul mare, doza zilnica recomandata este de 12 mg.

Fluorul. Este mineralul care previne aparitia cariilor la copii si adulti. Suplimentarea acestuia se va face doar la recomandarea pediatrului. Excesul de fluor poate avea un impact negativ in dezvoltarea danturii.

Vitamina A. Manifestarile carentiale apar atat la nivel oftalmologic cat si la nivelul pielii si al mucoaselor si se datoreaza atat aportului alimentar insuficient, cat si existentei unor disfunctii ale ficatului sau pancreasului. Pentru bebelusii hraniti la san se recomanda o doza de 1.500 unitati de vitamina A, pentru profilaxie. La copilul mare, carenta poate fi prevenita printr-o dieta bogata in alimente ce contin vitamina A si beta caroten (lapte, galbenus, ficat, peste, spanac, rosii, morcovi).

Vitamina C. Laptele matern nu contine vitamina C, prin urmare pot aparea carente inca de la varste fragede. De obicei, manifestarile carentiale sunt minore: astenie, hipotensiune, tulburari metabolice generale, tulburari vasculare, ale capilarelor si oaselor, scaderea imunitatii organismului. Cele mai bune surse de vitamina C sunt: agrisele, macesele, coacazele, capsunile, citricele, ardeiul rosu si verde, varza, rosiile si spanacul. Necesarul zilnic de vitamina C variaza intre 35 si 75 mg /zi.

Vitamina D. Tulburarea majora a avitaminozei D, care apare la copii, este rahitismul. Alte manifestari sunt: osteopatia de carenta, tetania, spasmofilia, cariile si decalcifierea oaselor. Necesarul zilnic de vitamina D la bebelusul hranit natural variaza intre 100 si 400 u.i. /zi. In schimb, formulele de lapte sunt imbogatite cu aceasta vitamina si furnizeaza bebelusului necesarul zilnic. La copilul mare, necesarul de vitamina D poate fi furnizat doar prin dieta. Aceasta trebuie sa fie bogata in peste, ficat, galbenus de ou, unt, lapte.In plus, copiii trebuie expusi cu moderatie la soare, pentru a fi favorizata fotosinteza vitaminelor D. Necesarul zilnic de vitamina D la copilul mare variaza intre 400 si 800 u.i./zi.