După 2000 de ani, un DAC s-a întors în DACIA

statuie nobil dac mnir
  • Inițiativa Asociației Identitate Culturală Contemporană (AICC România) vine să acopere un mare gol din patrimoniul românesc.

  • Trei tone de marmură au fost necesare pentru monumental înalt de 2,5 metri

  • Următoarea etapă a proiectului vizează amplasarea statuii în București, la intersecția bulevardului Dacia cu strada Nicolae Iorga

Marți, 25 iunie 2019, ora 17:00, la Muzeul Național de Istorie a României a fost dezvelită cea mai mare sculptură în marmură a unui dac. Monumentul a fost realizat de Asociația Identitate Culturală Contemporană (AICC România), cu sprijinul istoricului Leonard Velcescu, doctor în artă și istorie veche la École de Pratique des Huates Études (Sorbona) și a regretatului academician Alexandru Vulpe.

La evenimentul de prezentare a replicii statuii de nobil dac din Florența au fost prezenți: dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu, manager al Muzeului Național de Istorie a României, Florin Pîrlea, președinte executiv AICC, dr. Leonard Velcescu, președinte de onoare AICC, Daniel Tudorache, primarul Sectorului 1 București, academicianul Constantin Petolescu, sponsorii și personalități ale lumii culturale, precum și echipa implicată în coordonarea proiectului „Vreau un dac în București” (Viorel Marian, Alexandru Dumitrescu, Cristi Călin, Ioan Costei, Oana Cerchia, Laura Ostafe și Mihai Floroiu).

Statuia aleasă pentru a fi reprodusă în cadrul proiectului „Vreau un dac în București” are propria poveste și un loc particular în ansamblul statuilor din forumul roman. Este realizată din porfir roșu, un material mult mai dur decât marmura, care a permis conservarea fidelă a celor mai mici detalii. În urma campaniei organizate de AICC România, sute de donatori au contribuit la finanțarea proiectului, realizat în totalitate din fonduri private.

Dacă ne dorim să îndeplinim ceva, se poate. Dar pentru asta trebuie să facem ceea ce am făcut noi la AICC, adică o echipă, să consumăm timp, energie, bani ca să ajungem să realizăm acest minunat obiect de artă”, a declarat Florin Pîrlea, președintele Asociației Identitate Culturală Contemporană.

Trei tone de marmură au fost necesare pentru monument, iar rezultatul este impresionant – sculptura măsoară 2,5 metri și redă fidel trăsăturile unui locuitor al Daciei. Nobilul dac – un tarabostes – poartă căciula specifică rangului său social, este îmbrăcat cu o manta lungă, prinsă pe umărul drept cu o fibulă discodală. Pantalonii sunt largi, iar în picioare poartă opinci.

Statuia nobilului dac, care vine înapoi în țară de la Florența la Muzeul Național de Istorie a României, pentru puțină vreme, este o ilustrație foarte plastică a proverbului românesc: Nu este pentru cine se pregătește, e pentru cine se nimerește. În urmă cu câteva luni am fost contactat de dl. Pîrlea cu rugămintea de a găzdui această statuie la Muzeul Național de Istorie a României până când se vor găsi mijloacele și se vor rezolva toate aspectele legale și tehnice pentru amplasarea în for public în București. A fost o propunere surprinzătoare și onorantă, dar în același timp trebuie să vă mărturisesc că mi-a dat multe bătăi de cap. Nu este ușor să devii peste noapte gazda unui monument de asemenea dimensiuni și de o asemenea greutate în condițile în care această superbă clădire, care este Muzeul Național de Istorie a României, nu se simte prea bine.

Muzeul Național de Istorie a României și colegii cu care lucrez suntem oameni care vrem să găsim soluții și nu să găsim scuze. Am găsit o soluție, nu știu dacă este cea mai fericită, dar în orice caz permite entuziaștilor de la Asociația Identitate Culturală Contemporană să câștige timp până vor rezolva tot ce s-au angajat sau au visat să facă, adică să amplaseze această statuie în spațiul public.

Am fi dorit ca această statuie să fie mai aproape de copia Columnei lui Traian. Din păcate starea clădirii nu ne-a oferit garanții. Așa că am decis să o punem într-un loc foarte vizibil, în holul mare, pe unde vor trece toți vizitatorii până când statuia va pleca. Într-un fel vreau să vă spun că aș dori să stea cât mai mult la noi pentru că nu este dat în fiecare zi să ai o replică atât de minunată a unei capodopere a artei antice, făcută de un grup de entuziaști cărora nu numai Muzeul Național de Istorie a României, dar întreaga societate românească ar trebui să le fie recunoscători. Acești oameni punând bani peste bani, dar mai ales rezolvând complicatele probleme administrative, legale, tehnice, au reușit să își îndeplinească visul și să aducă o replică de bună calitate a acestui nobil dac care împodobește de câteva sute de ani Grădinile Boboli de la Florența.

Sper ca gestul Asociației Identitate Culturală Contemporană să nu fie un imput, pentru că există încă suficiente monumente care se găsesc în muzee străine sau instituții străine care ar merita să fie replicate și să fie prezentate publicului românesc, aici la noi acasă”, a declarat Ernest Oberländer-Târnoveanu, managerul Muzeului Național de Istorie a României.

Pornind de la lucrarea lui Leonard Velcescu, „Dacii în sculptura romană. Studiu de iconografie antică”, premiată de Academia Română, în care sunt inventariate toate statuile dacilor realizate de romani, echipa AICC, împreună cu academicianul Alexandru Vulpe, a ales să realizeze copia unui monument antic reprezentativ pentru istoria noastră.

În studiile mele am susținut ca o ipoteză plauzibilă că este posibil ca această reprezentare să fie regele Decebal. De ce? Nu este o idee chiar superficială. Capul antic al acestei statui, cum îl avem în imaginea aceasta și în afișul din spate, se mai găsește în Muzeul Vatican, același cap identic. Deci această statuie împreună cu altele au fost făcute în perioada romană, în perioada lui Traian, perioada de apogeu a artei romane. Artiștii romani nu se amuzau să reproducă de două ori același cap de nobil numai dacă ar fi fost o reprezentare a unui personaj important de rang înalt de dac și, bineînțeles, logic, este posibil să fie Decebal.

Realizarea concretă a statuii a fost făcută la Carrara, unde sunt cariere de marmură albă de Carrara. Originalul este din porfir roșu adus din Egipt, iar capul și mâinile din marmură albă de Carrara. Noi, inițial, am fi vrut să o facem din porfir, dar atelierul Bazzanti ne-a spus imediat că în porfir nu se mai sculptează de mult timp. De ce? Este o rocă foarte dură, vulcanică. Pe scara rezistenței materialului rocilor, de la 1 la 10, diamantul are 10, porfirul are 8. Vă dați seama, dați cu dalta în ea și iese scântei. De ce acest porfir roșu antic din Egipt era considerat piatră regală, monopol imperial? Pentru că pe vremea aceea nu aveau voie să se sculpteze decât împărații romani și anumite zeități romane. Această statuie a făcut parte din Forul lui Traian ca multe altele, în jur de 100 de statui, care împodobeau curtea interioară la înălțimea nivelelor porticurilor. Trei serii de statui au fost făcute din marmură albă de Carrara, din porfir roșu, cum este aceasta, și din marmură colorată de tip pavonazzetto.

Noi am făcut o replică după această statuie de la Florența împreună cu mediul privat, care ne-a ajutat foarte mult, și nu numai atât, și statul român și Academia Română au susținut acest proiect frumos și foarte important pentru cultura și identitatea României”, a declarat Leonard Velcescu, doctor în artă și istorie veche la École de Pratique des Huates Études (Sorbona).

Pentru a putea fi reprodusă, statuia a fost scanată cu ajutorul unui scanner mobil. Imaginile rezultate au fost asamblate într-un software care a reconstituit un model digital al lucrării, cu un grad de fidelitate de aproape sută la sută față de original. A urmat sculptura realizată de un braț robotizat, care a decupat piatra în izobare care reproduceau forma generală a lucrării și apoi, cu instrumente de precizie, sub jet de apă, au fost realizate detaliile și forma finală. Execuția lucrării a fost făcută de Galleria d’Arte Pietro Bazzanti e Figlio din Florența, acreditată de Ministerul italian al Bunurilor Culturale pentru reproduceri de artă veche. Proiectul a beneficiat de susținerea instituțională a Academiei Române și a Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” și s-a realizat exclusiv pe baze non-guvernamentale, prin strângerea de fonduri în cadrul unei campanii publice inițiată de AICC România.

Următoarea etapă a proiectului presupune amplasarea monumentului într-o zonă centrală a Bucureștiului, la intersecția bulevardului Dacia cu strada Nicolae Iorga, pentru a umple un gol major în peisajul urban al capitalei: reprezentările artistice ale strămoșilor noștri daci.

Dacul se întoarce acasă. Se întoarce pe Dacia. Sunt onorat ca primar să am această copie foarte frumoasă. Pot să vă spun că mă voi ocupa personal ca toate avizele să fie obținute pentru ca statuia să ajungă acolo unde îi este locul, pe bd. Dacia”, a declarat Daniel Tudorache, primarul Sectorului 1 București.

Locul ales are o semnificație aparte în acest context, prin numele celor două artere – regatul antic,

precursorul României moderne și istoricul care a scos la lumină și a analizat un volum uriaș de informații legate de Dacia și locuitorii săi.

Asociația Identitate Culturală Contemporană