Efectul politicii fiscale asupra ratelor de schimb valutar

Exista doua forte care controleaza orice curs de schimb valutar, deci si curs valutar BNR din doua directii diferite, din cauza unei aplicatii a politicii fiscale. In functie de fiecare caz in parte, depinde ce forta va domina. Presupunand ca economia este in recesiune si Guvernul aplica un program de politica fiscala extins. Taxele sunt reduse, iar cheltuielile Guvernului cresc (propensiuni marginale catre import sau PMI). Pentru a cumpara aceste importuri, dolarii sunt vanduti pe piata internationala (pentru a cumpara in moneda de schimb a tarii ce vinde acele bunuri)

De vreme ce fondul de dolari creste, valoarea scade, si dolarul se depreciaza. De vreme ce cheltuielile guvernamentale cresc, si veniturile si rata de angajare cresc. Acelasi lucru este valabil si pentru cheltuieli si importuri. Deci, dolarii sunt vanduti din nou pentru a plati pentru acele importuri, si valoarea scade. Dolarul se depreciaza. De vreme ce cererea totala creste, datorita efectelor unei politici fiscale extinse, si pretul creste. Asadar, valoarea dolarului scade (pentu ca acum nu mai pot fi cumparati mai putini dolari decat inainte), se depreciaza.

Mai mult decat atat, o data cu cresterea pretului in Statele Unite, si bunurile domestice devin mai scumpe decat cele straine, iar importurile cresc. Acest lucru duce la deprecierea valorii dolarului, asa cum s-a intamplat si inainte.

Pe de alta parte, acest pachet fiscal extins este finantat din vanzarea bunurilor guvernamentale. Pentru a stimula cumpararea acestora, Guvernul le acorda o mai mare importanta. Acum, restul lumii cauta sa cumpere acele active financiare din Statele Unite, si deci cer tot mai multi dolari, pentru a putea sa plateasca pentru ele. Asadar, cererea pentru dolari creste o data cu valoarea dolarului (acest lucru se poate vedea si in fluctuatiile unui curs valutar BNR, la un moment dat).

Asadar, avem doua forte opuse care actioneaza asupra ratelor de schimb valutar, dar efectul net asupra acestora este dificil de descifrat. Efectul invers s-ar intampla daca Guvernul ar aplica politica fiscala contractiva.

Eficienta politicii fiscale si ratele de schimb flexibile

Un scenariu ipotetic ar putea fi gandit cu o economie in perioada de recesiune, cand guvernul aplica un program fiscal extins. Taxele scad, veniturile cresc, si totodata cu acestea, si consumul. Insa o parte din acest program implica bunurile importate, ceea ce semnifica banii care reies din economia actuala si nu au un rol pozitiv – inefectul de multiplicare domestic. Asadar, PMI reduce multiplicatorul de taxe.

Mai mult decat atat, de vreme ce veniturile cresc in Statele Unite, creste si cererea banilor. Daca celelalte lucruri raman la fel, ratele de interes ar creste. Deci, cererile din strainatate pentru bunurile Statelor Unite cresc, pentru ca exista un interes crescut, si creste si nevoia de dolari americani. Este nevoie de dolari pentru a cumpara bunuri americane. Dolarul va creste – iar in momentul respectiv, acest lucru se poate vedea si in curs valutar BNR -, ceea ce va duce la scumpirea bunurilor din Statele Unite pentru restul lumii, iar exporturile vor scadea. Pe de alta parte, americanii pot cumpara mai multe bunuri straine si pot beneficia de mai multe servicii, iar importurile SUA vor creste. De asemenea, valoarea exporturilor nete va scadea. Si turismul din SUA pentru restul lumii va creste, de vreme ce dolarii americani pot cumpara mai multe peste hotare, decat acasa. Exista o alta problema in procesul generarii PIB-ului, ceea ce reduce efectul multiplicativ mult mai mult. Toate acestea combinate diminueaza efectul pozitiv de multiplicare.