O durere de umăr care nu mai cedează după câteva zile de menajare nu mai este un simplu disconfort trecător. Când persistă săptămâni întregi, se agravează noaptea sau îți limitează mișcările uzuale, ea devine un semnal că undeva, în mecanismul fin al articulației, ceva nu mai funcționează corect. Înțelegerea cauzelor și a modului în care pot fi investigate este primul pas către un tratament potrivit — și către evitarea unei probleme cronice.
Umărul este cea mai mobilă articulație a corpului, iar prețul acestei mobilități este o stabilitate redusă. Capul osului brațului se sprijină într-o cavitate mică, ținut pe loc de un ansamblu de tendoane, ligamente, un inel de cartilaj numit labrum și mușchii coafei rotatorilor. Fiecare dintre aceste structuri poate deveni, la rândul ei, o sursă de durere persistentă.
Cea mai frecventă cauză la adulții trecuți de 40 de ani este afectarea coafei rotatorilor. Tendoanele care centrează umărul se pot uza și rupe treptat, uneori fără vreun accident evident. O ruptura supraspinos — cel mai frecvent tendon afectat al umărului — se manifestă tipic prin durere pe partea laterală a brațului, slăbiciune la ridicare și dureri nocturne. Netratată, tinde să se mărească în timp, pentru că un tendon rupt complet nu se reface de la sine.
La persoanele tinere și active, povestea e adesea alta. După o luxație sau episoade repetate în care umărul „iese din loc", articulația rămâne vulnerabilă. Un umar instabil poate provoca durere cronică și senzația de nesiguranță la anumite mișcări, pentru că fiecare episod deteriorează suplimentar labrumul și ligamentele. Alături de acestea, inflamațiile (tendinite, bursite), sindromul de impingement subacromial, tendinita calcifiantă sau artroza contribuie la tabloul durerilor persistente, fiecare cu mecanismul ei.
Diferența dintre o durere banală și una care merită investigată stă în câteva detalii. O contractură musculară trece, de regulă, în câteva zile. În schimb, durerea care durează de peste două-trei săptămâni, care se agravează noaptea când te culci pe umărul afectat, care e însoțită de slăbiciune la ridicarea brațului sau de o senzație de blocaj și „clic" — aceasta indică, cel mai probabil, o problemă structurală. Iar structurile nu se repară cu răbdare și antiinflamatoare din farmacie.
Diagnosticul corect se construiește în trepte, în ordine clinică. Primul pas este examenul clinic: medicul analizează istoricul, modul de debut al durerii și testează mobilitatea, forța și stabilitatea articulației prin manevre țintite, care ajută la localizarea structurii afectate. Abia apoi intervine imagistica.
Radiografia este utilă pentru a evalua oasele, a exclude fracturile sau artroza și a analiza forma acromionului; important, ea nu vizualizează tendoanele, așa că o radiografie normală nu exclude o ruptură. Ecografia musculo-scheletală este o investigație accesibilă și dinamică, frecvent folosită ca primă intenție pentru evaluarea tendoanelor, deși acuratețea ei depinde de experiența examinatorului. RMN-ul rămâne standardul de referință: oferă cele mai detaliate informații despre localizarea și dimensiunea unei rupturi, gradul de retracție, starea mușchiului și eventualele leziuni asociate ale labrumului sau bicepsului. În cazurile de instabilitate cu suspiciune de pierdere osoasă, tomografia computerizată (CT) completează tabloul.
Această succesiune contează, pentru că fiecare investigație răspunde la o întrebare diferită, iar interpretarea lor împreună face diferența dintre un diagnostic aproximativ și unul precis.
În medicina umărului, precizia diagnosticului decide totul. Umărul are o biomecanică aparte, iar patologia lui este vastă și adesea subtilă — motiv pentru care evaluarea de către un medic supraspecializat pe această zonă face o diferență reală. Institutul Umărului, clinică dedicată exclusiv patologiei umărului și fondată de Dr. Ion-Andrei Popescu — medic ortoped format integral în Germania și Franța, cu rutină susținută în artroscopia de umăr —, pornește de la un principiu simplu: tratezi corect doar ceea ce ai diagnosticat corect.
O durere de umăr care nu trece nu trebuie interpretată singură, după o vorbă din popor, ci investigată la timp. Cu cât cauza este identificată mai devreme, cu atât opțiunile de tratament — de cele mai multe ori conservatoare — rămân mai numeroase.
Toate drepturile rezervate - LivePR - AiPress.ro
Web Design by Dow Media | Gazduire Web by SpeedHost.ro