Genunchiul este una dintre cele mai complexe articulații din corpul uman, responsabilă pentru stabilitatea și mobilitatea necesare activităților zilnice. Leziunile care afectează meniscul, ligamentele sau cartilajul pot limita semnificativ calitatea vieții și pot duce, în lipsa tratamentului adecvat, la degradarea progresivă a articulației. Alegerea celei mai bune opțiuni terapeutice depinde de mai mulți factori, printre care vârsta pacientului, nivelul de activitate, gradul de afectare a structurilor interne și istoricul medical.
Meniscul are rolul de a distribui greutatea în interiorul genunchiului și de a amortiza șocurile produse în timpul mersului sau efortului fizic. O leziune de menisc genunchi apare, de regulă, în urma unei mișcări bruște de rotație sau a unui traumatism direct. Simptomele specifice includ durere intensă pe linia interarticulară, umflarea articulației, senzația de blocare și limitarea extensiei complete.
Diagnosticarea corectă se bazează pe examinarea clinică efectuată de un medic ortoped și pe investigații imagistice, cel mai frecvent RMN. În funcție de localizarea și mărimea rupturii, se poate decide între tratamentul conservator și cel chirurgical.
Pentru leziunile minore, care nu provoacă blocaje mecanice și în care vascularizația meniscului este păstrată, tratamentul nechirurgical poate fi eficient. Acesta presupune repaus relativ, aplicarea de gheață local, medicație antiinflamatoare și un program personalizat de kinetoterapie. Recuperarea se concentrează pe menținerea tonusului muscular, reducerea edemului și îmbunătățirea mobilității articulare.
În perioada de vindecare, este important să eviți activitățile care suprasolicită genunchiul, cum ar fi alergarea pe suprafețe dure sau schimbările rapide de direcție. Pacienții pot reveni treptat la activitățile obișnuite după câteva săptămâni, dacă evoluția este favorabilă.
În cazul în care tratamentul conservator nu aduce rezultatele dorite sau ruptura este extinsă, se recomandă intervenția chirurgicală. Artroscopia este cea mai frecventă metodă, cu avantajul unor incizii minime și a unei recuperări rapide. În timpul procedurii, chirurgul poate opta fie pentru sutura meniscului, fie pentru îndepărtarea parțială a fragmentului rupt, în funcție de particularitățile leziunii.
În situațiile în care genunchiul prezintă o deformare axială care contribuie la uzura cartilajului, o opțiune terapeutică eficientă este o osteotomie la genunchi, intervenție care corectează aliniamentul piciorului. Osteotomia constă în secționarea controlată a osului și realinierea acestuia astfel încât să se redistribuie sarcina mecanică pe compartimentul sănătos al articulației. Această procedură este indicată, în special, pacienților activi, cu grad moderat de artroză, care doresc să amâne protezarea totală a genunchiului.
Recuperarea postoperatorie reprezintă o etapă esențială pentru obținerea rezultatelor optime, indiferent de tipul de intervenție realizată. În primele zile, se recomandă controlul durerii cu medicație adecvată, crioterapie și mobilizarea progresivă a genunchiului. Kinetoterapia începe devreme, cu exerciții pasive și active care urmăresc recâștigarea flexibilității și prevenirea hipotrofiei musculare.
Pe măsură ce procesul de vindecare avansează, planul de recuperare este adaptat pentru a include exerciții de întărire musculară și antrenament proprioceptiv. Obiectivul principal este redobândirea stabilității și pregătirea pacientului pentru reluarea treptată a activităților obișnuite sau a sportului.
În alegerea tratamentului optim, comunicarea deschisă cu medicul ortoped și înțelegerea avantajelor și riscurilor fiecărei opțiuni contribuie la un plan personalizat, care să răspundă nevoilor individuale și să asigure cele mai bune șanse de recuperare completă.
Toate drepturile rezervate - LivePR - AiPress.ro
Web Design by Dow Media | Gazduire Web by SpeedHost.ro