Ce trebuie să știi despre afecțiunile gingivale și cum le poți ține sub control

Afecțiunile gingivale reprezintă patologii inflamatorii complexe, cu implicații semnificative asupra sănătății orale generale. Afecțiunile gingivale includ procese inflamatorii localizate la nivelul țesuturilor care susțin dinții, cauzate preponderent de suprapopularea plăcii bacteriene cu microorganisme patogene, care determină activarea unui răspuns imun local. Evoluția bolii este influențată de factori sistemici și comportamentali. Recunoașterea timpurie a semnelor clinice și aplicarea unor metode de tratament adecvate contribuie la limitarea pierderilor tisulare și la conservarea funcției dentare.

Care sunt cauzele afecțiunilor gingivale?

Afecțiunile gingivale sunt provocate în principal de acumularea plăcii bacteriene și a biofilmului subgingival. Interacțiunea dintre bacteriile patogene și răspunsul imun al gazdei determină apariția inflamației, caracterizată de modificări vasculare și celulare în țesutul gingival. În fazele incipiente, inflamația este limitată la gingie, iar manifestările clinice includ eritem, edem, sângerare la periaj și disconfort. În absența unei intervenții terapeutice, procesul inflamator progresează spre parodontită, ce implică ligamentul parodontal și osul alveolar.

Studiile imunohistochimice evidențiază implicarea unor citokine proinflamatorii, precum IL-1β, TNF-α și prostaglandinele, în activarea osteoclastelor și resorbția osoasă. În plus, prezența factorilor de risc precum fumatul, diabetul zaharat, stresul oxidativ sau modificările hormonale accentuează vulnerabilitatea parodonțiului.

Diagnostic diferențial

Diagnosticul afecțiunilor gingivale presupune o examinare clinică, însoțită de măsurători parodontale. Radiografiile periapicale și ortopantomografiile oferă informații suplimentare despre nivelul osos și permit aprecierea gradului de afectare structurală. În anumite cazuri, analiza compoziției microbiene poate contribui la individualizarea tratamentului. De asemenea, testele de salivă pot evidenția markeri inflamatori sau enzime implicate în procesele de distrucție tisulară.

Manifestări clinice și complicații asociate

Simptomele frecvente includ sângerarea gingivală spontană sau la periaj, halitoza persistentă, sensibilitatea dentară și senzația de dinți mobili. Evoluția bolii determină apariția retracției gingivale, compromiterea esteticii și, în stadiile avansate, pierderea dinților.

Un semn clinic des întâlnit în stadiile moderate sau avansate este retractie gingivala, care expune rădăcina dentară și facilitează acumularea bacteriilor. Retracția gingivală contribuie semnificativ la hipersensibilitate dentară și accentuează riscul de carii radiculare. Corectarea sa necesită intervenții de chirurgie muco-gingivală sau tratamente regenerative, în funcție de cauze și gradul de severitate.

Strategii de tratament și metode de prevenție

Abordarea terapeutică urmărește controlul infecției bacteriene și restabilirea echilibrului între microflora orală și răspunsul imun local. Detartrajul profesional și chiuretajul subgingival constituie proceduri fundamentale în eliminarea depozitelor microbiene. În cazurile severe, intervențiile chirurgicale, precum lambourile de acces, grefele osoase sau tehnicile de regenerare tisulară ghidată, sunt necesare pentru a reface integritatea parodonțiului.

Terapia adjuvantă poate include utilizarea antisepticelor orale, a antibioticelor sistemice sau locale și administrarea de probiotice. În contextul unei afecțiuni avansate, selecția intervenției potrivite definește cel mai bun tratament pentru parodontoza, care trebuie adaptat conform caracteristicilor clinice și istoricului pacientului. Monitorizarea periodică și reevaluările parodontale sunt obligatorii pentru stabilirea răspunsului la tratament și prevenirea recidivelor.

Menținerea sănătății gingivale presupune respectarea unor măsuri elementare de igienă orală, inclusiv periajul dentar de cel puțin două ori pe zi cu o tehnică corectă, respectiv utilizarea aței dentare. Controlul factorilor sistemici, precum glicemia în diabet sau renunțarea la fumat, contribuie semnificativ la stabilizarea stării parodontale.