Ce este ignifugarea?

Ignifugarea este o metoda de a transformare a materialelor care in mod normal sunt combustibile, in materiale aproape necombustibile. Protectia impotriva focului se aplica, in general, materialelor textile si materialelor de constructie care sunt tratate cu o solutie sau o anumita substanta care va avea tendinta de a intarzia aprinderea acestora in caz de incendiu.

Pot fi ignifugate o sumedenie de materiale:

  1. Ignifugarea materialelor textile: textilele folosite in interiorul locuintelor sunt inmuiate in solutii ingifuge, compuse in mod general din acid boric si borax. Textilele folosite in aer liber sunt inmuiate cu un tip de parafina clorata, rasini sintetice clorurate sau cauciuc clorurat. Standardul pentru eficienta acestor tratamente este greutatea substantelor chimice ramase dupa uscarea materialelor. Suprafetele mari de textile sunt periate sau pulverizate, dar acestea obtin putina rezistenta impotriva expunerii severe la foc. Tratamentul este in principal o protectie impotriva tigarilor aprinse si expunerea scurta la flacara.
  2. Ignifugarea materialelor de constructii: in constructii, cheresteaua masiva are o rezistenta la foc relativ ridicata, deoarece focul tinde sa arda foarte incet spre interior dinspre suprafata. Structurile din lemn, pot fi, de asemenea, impregnate cu solutii de fosfat de amoniu sau acoperite cu masticuri speciale. Pentru a fi clasificate ca rezistente la foc, cladirile trebuie sa fie realizate din beton armat sau din otel, care va rezista unui incendiu de mare amploare, cauzand daune minore. Chiar daca o cladire este din otel, aceasta poate fi deteriorata foarte usor. In timp ce otelul isi pastreaza rezistenta pana la o temperatura foarte ridicata, acesta nu rezista foarte bine la temperaturi de peste 540 de grade Celsius. Otelul poate fi protejat in mai multe moduri. Acesta poate fi placat cu caramida, beton sau tigla, totusi, constructia cu astfel de materiale, de obicei, adauga o prea mare greutate unei cladiri. Un strat protector de beton pe toate suprafetele unui fascicul sau peste barele de otel din beton armat trebuie sa fie de cel putin 6,4 cm pentru a fi eficient. Caramizile goale din lut pot fi si ele utilizate pentru a acoperi grinzile, dar pentru a le proteja, acestea trebuie sa fie de cel poutin 10 cm grosime. Astfel, majoritatea cladirilor utilizeaza ignifugarea usoara, cum ar fi gipsul, perlitul si vermiculitul amestecate in ipsos, beton si fibre minerale. Un centimetru de astfel de materiale vor absorbi o cantitate echivalenta de caldura, precum 6,4 cm de beton. Pentru anumite cladiri se foloseste o tehnica prin care, prin interiorul fiecare coloane, circula apa, protejand structura impotriva topirii. Azbestul nu mai este folosit, deoarece inhalarea fibrelor cauzeaza azbestoza, o boala pulmonara fatala. Tabla ignifuga realizata dintr-un amestec de ciment si azbest mai este utilizata doar foarte rar. Betonul este inca folosit, dar ca sapa pentru viitoarele pardoseli. In unele zone urbane, cladirile trebuie sa asigure, de asemenea, protectie impotriva incendiilor in cladirile vecine prin pereti exteriori ignifugati, de preferinta fara ferestre, deoarece ferestrele sunt deschise la foc.