Cursurile de actorie pentru copii sunt ele bune pentru cei mici?

12 iunie 2017
Autor:
Suits Advertising

Copilul meu are aproape 9. E deja in al treilea an de scoala, dar totusi, e inca un copil. Se uita la desene, se joaca cu papusile, ii place sa picteze si sa inventeze povesti…dar NU prea mai are timp pentru toate. Si din ce in ce mai putin timp de joaca.

N-are inca 9 ani si prea multe de facut la varsta asta. Toate legate de scoala si programul de dupa scoala. Iar eu, ca mama direct implicata…inca nu-mi explic cum am ajuns aici. Imi par prea multe griji pentru niste copii. Iar ii vrem doar sanatosi si fericiti. In teorie pare simplu, dar nimeni nu ne-a explicat cat de usor e sa fii prins in vartejul asta.

Nici nu mi-am dat seama cum am ajuns aici! Doar cand am avut un flash intr-una din zile, in care Ema mi-a spus trista, usor resemnata, inainte de culcare…ca astazi n-a avut timp sa se joace deloc.

Se intorsese de la scoala la 12 si ceva, a mancat, s-a apucat de teme. Apoi a mers la un curs de sah, unde ii place si la care nu vrea sa renunte, apoi iarasi teme, jumatate de ora de desene, jumatate de ora de citit, cina…si s-a facut ora 9. Niciun minut de joaca. La varsta lor, asta e o zi trista, foarte trista.

In timpul asta…eu nu stau cu mainile incrucisate. Din contra! Incerc sa o ajut cat pot, ba chiar o incurajez uneori sa lase garda mai jos si sa nu-si mai faca atatea griji daca nu reuseste sa termine tot ce are de facut…
Are scoala, are temele si apoi mai sunt si activitatile extrascolare pe care ea si le doreste (sah, tenis, cursuri de actorie pentru copii, engleza). Asa se umplu zilele ei de copil…si asa se face ca multe din ele se termina fara niciun pic de joaca.

Cu atat mai trist pentru mine, direct implicata, cand stiu si citesc cat de important este sa-i lasam pe copiii nostri sa fie liberi, sa-si traiasca copilaria. Sa se exprime prin joaca, sa aiba zilnic minim o ora de stat afara, sa aiba minim o ora de joaca libera, sa aiba timp petrecut in familie.

UAU….cate ore ne-ar mai trebui pentru asta?!

O incurajez uneori sa lase cartile si cursurile….si sa se joace. Dar recunosc, am si zile in care ma cuprinde panica. Daca gresesc? Daca eu o incurajez sa fie relaxata, dar in cursa asta neoficiala pentru cel mai bun, cea mai mare nota, cel mai bun din clasa, cea mai buna clasa, cea mai buna scoala, cei mai performanti elevi….pierde puncte?

Daca rateaza startul? Daca eu o sa fiu de vina ca o sa am un copil care n-o sa aiba rezultate bune la Comper, la Evaluarea Nationala, la concursul Performer etc.? Daca pierde teren si n-o sa reuseasca in viata din cauza ca eu o incurajez sa se joace, in loc sa invete?

Personal, cred ca orice copilarie trebuie sa fie unica si memorabila. Plina de prieteni, experimente si amitiri. Cu zile pline de joaca si chiote, cu amintiri de neuitat, cu boacane si aventuri de povestit peste ani. Cu obrajii imbujorati de atata joaca. Cu mainile imprafosate. Cu zile PLINE!
Doar o data esti COPIL! As vrea sa se joace mai mult, au destul timp sa invete. Au o viata inainte, dar copilaria trece atat de repede!

Ce vad in timpul asta, cand imi pun 1000 de intrebari? O fetita mai lipsita de energie si de entuziasm pe zi de trece. O Ema obosita si niste parinti debusolati.

Vad pe zi ce trece un copil apatic, ce merge la scoala din ce in ce mai cocosat de ghiozdanul zilnic, ii citesc pe fata ingrijorarea, o vad trista cand nu-i ramane timp de joaca. In plus, in tot acest tablou, vreau doar sa spun ca nu are teme multe. Am avut norocul unei invatatoare care nu-i sufoca cu temele, dar care trebuie sa tina pasul cu manualele si caietele de lucru.

Ce nu functioneaza in tot tabloul asta…este SISTEMUL. Programa asta incarcata, cursa nebuna din manualele lor, cu tabla inmultirii la 8 ani, cu probleme si culegeri, Gazete, concursuri si evaluari…la varsta la care copiii nu vor decat sa-si traiasca frumos copilaria. Fara concursuri si comparatii, fara note si puncte, fara presiune si liste cu ce au de facut.

Ema e curioasa, inventiva, are imaginatie debordanta…dar nu foloseste nimic din toate astea la scoala. In banca tot ce conteaza este sa fii disciplinat. Sa memorezi. Sa stii informatia si atat. Nu conteaza s-o aplici, sa faci corelatii, sa lucrezi in echipa, sa experimentezi. NU!

Copiii din 2017 invata in acelasi sistem prafuit si invechit in care am invatat si noi…neadaptat zilelor noastre. Rigid. Nedrept. Robotic. Incarcat. Abstract. Inutil. Neancorat in realitate.

In timpul asta, ne vedem copiii cum se sting pe zi ce trece. Suntem martorii a generatii intregi sufocate in sistemul asta invechit. Si stiu ca e doar inceputul!

Merita sa invete cu pasiune, merita sa se joace zilnic, sa fie creativi, sa zambeasca si sa se miste liber.
Merita sa raspunda atunci cand au ceva de spus, nu doar cand ridica doua degete si sunt numiti.
Merita sa experimenteze, nu sa scrie formule invechite pe table moderne.
Merita sa-si foloseasca imaginatia, fata limite. Sa vada mereu mai departe. Sa gaseasca solutii, nu sa le memoreze pe-ale altora. Sa-si puna singuri intrebari, nu sa raspunda la lucrari de control.
Sa fie curajosi si sa incerce, sa indrazneasca sa mearga mereu mai departe.

Ma tot gandesc ca se poate, ca asta ar fi posibil…dar, sincer, imi pare ca am luat-o cu totii in directia opusa si mergem cu ochelari de cal pe un drum care nu numai ca nu ne duce nicaieri, dar ne indeparteaza pe zi ce trece de calea cea buna!

Ma tot gandesc si stiu ca nu asta imi doresc pentru ea, pentru ei toti, pentru noi. Stiu ca vreau mai mult si ca ei merita mai mult. Stiu ca acesti copii merita sa creasca intr-un alt ritm, in altfel de scoli. Si mai stiu ca se poate, trebuie doar sa se vrea.

sursa: hotnews.ro

Toate drepturile rezervate - LA TROMPETTE COMMUNICATION S.R.L.

Web Design by Dow Media | Gazduire Web by SpeedHost.ro

linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram