Seful si comunicarea interna
Thursday, November 24th, 2011
Da, ati ghicit, astazi vom vorbi despre comunicarea interna, in special despre cum personalitatea sefului influenteaza imaginea companiei, relatiile dintre angajati si modul lor de actiune. Daca luam cateva exemple, cum ar fi Mark Zuckerberg fondatorul Facebook, Bill Gates, fondatorul Microsoft, Richard Branson de la Virgin sau regretatul Steve Jobs, fondatorul Apple, studiem principalele trasaturi de caracter ale liderilor acestor companii, putem observa ca acestea se regasesc in modul de actiune al companiilor respective pe piata. Intr-o oarecare masura, fiecare organizatie reprezinta o extensie naturala a personalitatii liderului ei.
Ca orice om, liderul are calitati si defecte care ii influenteaza actiunile personale si cele ale organizatiei, atat intern cat si extern. Aici intervin specialistii in comunicare, a caror sarcina este de a folosi calitatile sefului spre binele companiei, in special in vremuri grele, cand liderul trebuie sa inspire angajatilor siguranta si incredere. Blogul Action Global Communication ne prezinta cateva modele de lideri si sfaturi despre cum ar putea fi folosite calitatile acestora in comunicarea interna. Asdar sa incepem!
Barack Obama
Presedintele american este, fara urma de dubiu, liderul vedeta caruia ii place sa fie in lumina reflectoarelor. Cu talent incontestabil de orator, Obama reuseste sa contureze maselor o viziune de ansamblu asupra problemelor si reuseste cu usurinta sa adune adepti fideli pentru o idee.
Daca Obama ar fi CEO-ul unei companii, cele mai bune metode de a mentine un flux comunicational continuu cu angajatii sai ar fi suporturile online prin care sa distribuie constant actualizari despre diversele probleme din cadrul companiei. Comunicarile scurte nu se potrivesc stilului presedintelui american, dar ar eficientiza comunicarea in interiorul organizatiei.
Angela Merkel
Cancelarul Germaniei este liderul care doreste sa fie prieten cu subalternii, incercand sa creeze o legatura emotionala cu acestia. Pune accent pe colaborare.
Acest stil colaborativ este foarte apreciat de angajati, care vad in lider un partener, nu un stapan de la care primesc ordine. De asemenea, managerul care adopta acest stil si „coboara in atelierul de productie” si „pune osul” la treaba castiga automat increderea subalternilor. Acest tip de lider prefera sedintele cu angajatii companiei in care fiecare are posibilitatea sa se exprime.
Margaret Thatcher
„Doamna de Fier” – conduce prin exemplul personal si ia intotdeauna „taurul de coarne”. Se asteapta ca oamenii sa o urmeze fara a cere prea multe explicatii.
Un manager care adopta stilul de conducere al „Doamnei de Fier” va trebui sfatuit sa plece capul si la vorbele „plebei”. Pana la urma, intr-o companie, fiecare angajat este parte a unui mecanism, care pentru a functiona are nevoie de toate piesele. Chair daca exemplul personal este unul foarte bun si demn de urmat, liderul ar trebui sa reactioneze si la envoile echipei pentru a crea un mediu de lucru productiv. Putin sunt cei care vor urma orbeste un lider. Munca fiecarui membru al echipei trebuie apreciata. Elaborarea unui sistem de recompense nu ar fi o idee rea.
Montgomery Burns
Un nume foarte cunoascut, in special fanilor serialului animat „The Simpsons” ca seful neinduplecat al lui Homer. Burns isi conduce fabrica pe sistemul ordinelor care trebuie executate fara comentarii. Nu accepta alternative, altele decat cele propuse de el.
Pentru o comunicare interna eficienta, un lider stil Montgomery Burns ar trebui sa explice intotdeauna „ordinele” pentru ca angajatii sa inteleaga de ce trebuie sa intreprinda actiunile cerute. Un lider autritar genereaza neincredere si poate provoca pana si ura angajatilor, de aceea ar trebui sa faca niste concesii si sa deschida niste canale de comunicare cu acestia. Nu trebuie sa-si calce peorgoliu si sa coboare in „sala motoarelor”, dar ar fi recomandat sa simta pulsul angajatilor.
Indiferent de stilul de conducere, trebuie tinut cont ca mecanismele unei companii sunt interdependente si functioneaza bine doar ca un ansamblu. Odata ce mecanismul functioneaza, managerul are rolul de a-l mai „unge” din cand in cand, iar comunicarea interna este o unealta foarte buna pentru acest lucru.



Un sondaj recent, realizat de catre
Ce este PR-ul? Sa fie doar o activitate trendy pe care si-o permit doar companiile mari care dizloca bugete imense si personal calificat doar pentru amorul artei de a le fi mentionat numele prin presa? Acesta conceptie este destul de raspandita printre administratorii intreprinderilor mici si mijlocii care nu-si indrepta atentia spre o strategie coerenta de relatii publice avand impresia ca vor fi doar nite evorturi in zadar pe care nu le pot include pe lista de cheltuieli.
Da, social media, este un mediu foarte modern de comunicare. Dar a fi la moda nu este chair totul, mai ales in cazul in care e vorba de o firma care incearca sa se remarce pe piata si investe mult timp si resurse in a declansa campanii virale online astfel incat sa faca “valuri” in jurul brandului sau. Tendinta generala ne sugereaza ca social media marketing este viitorul. S-au scris o gramada de carti, de articole, o multime de specialisti vorbesc despre cat de bine o companie poate intra in legatura cu publicul tinta, poate interactiona, poate porni si modera discutii. Pe langa parerile specialistilor din domeniu si cifrele marcheaza clar aceasta tendinta: in 2010 piata de social media marketing este estimata la 935 de milioane de dolari, urmand ca in 2011 sa depaseasca un miliard de dolari.
A fi sau a nu fi online, asta-i intrebarea.
Ce inseamna brandul? Acest cuvant provenit din limba lui Shakespeare reprezinta, in contextul marketingului si al relatiilor publice, fenomenul numit imagine, fenomen care este direct raspunzator de perceptia publicului fata de organizatie. Prin imaginea pe care si-o construieste, organizatia, garanteaza calitatea si valoarea pe care le va oferi clientului daca acesta decide sa i se alture. Imaginea companiei este factorul determinant pentru o relatie buna si pe termen lung cu clientii.
La prima vedere as spune ca nu poate sa existe asa ceva. PR-ul insemana expunerea in media a organizatiei punerea ei in permanenta in fata publicului tinta, atragandu-l sa aleaga, in cele din urma ceea ce are de oferit, produse, servicii, o vorba buna, un ajutor, o bataie prieteneasca pe umar. Atata timp cat mesajul organizational ajunge la public, iar acesta raspunde entuziast sau cu o critica usoara, o sugestie, nu poate fi vorba de ceva daunator, ci dimpotriva, un schimb constructiv de informatie benefic pentru ambele parti implicate.
Social media a avut cea mai spectaculoasa crestere. Pana la aparitia lor niciun alt mediu nu a reusit sa atraga un numar atat de mare de utilizatori intr-un timp atat de scurt. Televiziunea traditionala a avut nevoie de 13 ani pentru a-si aduna 50 de milioane de utilizatori, radioul s-a spetit 38 de ani pentru a ajunge la 50 de milioane de utilizatori, iar iPod-ul a avut nvoie de doar trei ani pentru a cuceri 50 de milioane de oameni, in timp ce Facebook-ul a ajuns la 100 de milioane de utilizatori in doar 9 luni de la lansare. Spectaculos, nu?